Despre Muntele Mic
La circa 22 km de Caransebeş, spre est, pitoreasca şosea DJ 608A, ce trece prin satele Zerveşti, Turnu-Ruieni şi Borlova, ajunge la staţia de teleferic din Valea Craiu (altitudine 773 m), de unde un mijloc de transport pe cablu, tip telescaun, cu o lungime de 3492 m (cel mai lung traseu din ţară) şi o diferenţă de nivel de 799 m, permite o urcare rapidă pe Muntele Mic. De aici, accesul în staţiune poate fi făcut şi pe un drum recent asfaltat (octombrie 2006) de circa 13 km.
Unitatea geografică a Munţilor Ţarcu, din care face parte şi Masivul Muntele Mic, ocupă regiunea de nord-vest a Carpaţilor Meridionali. Limitele Munţilor Ţarcu sunt Valea Timişului şi a Bistrei, Valea Râului Rece (Hideg) şi Râului Şes, continuat de Râul Mare. Relieful existent în acest ţinut este în general muntos, dar printr-o trecere treptată de la câmpie la piscurile înalte. Creştetul uşor bombat al Masivului Muntele Mic, care atinge altitudinea de 1806 m, face foarte uşoară ascensiunea pe acest munte. Pentru amatorii de peisaje alpin-stâncoase, Masivul Ţarcu şi traseul până la Vârful Ţarcu (2190 m) oferă peisaje splendide, panoramice, greu de uitat de către orice excursionist. În văile glaciare, prin retragerea gheţarilor, de multe ori se întâlnesc lacuri glaciare, care completează peisajul pitoresc al acestor locuri.
Staţiunea Muntele Mic se află la altitudinea de 1525 m şi de aici, în patru ore, se poate ajunge pe Căleanu sau Ţarcu (unde există o importantă staţie meteorologică), în circa trei ore, se ajunge pe Cuntu (există şi aici o staţie meteorologică) şi în patru ore, în staţiunea Poiana Mărului, care se află la altitudinea de 680 m. Un rol important al acestor staţiuni îl joacă altitudinea, aerul curat cu influenţele mediteraneene ale climei, flora şi fauna, izvoarele reci şi priveliştile superbe. Prin poziţia şi altitudinea lor, Munţii Ţarcu, şi în special Muntele Mic, îndeplinesc un rol de baraj în calea circulaţiei maselor de aer ce pătrund atât în nord şi nord-est (mase de aer rece aducătoare de precipitaţii, în special zăpadă, în anotimpul de iarnă), cât şi cele de sud-est (mase de aer uscat şi cald).
Zona este bogată din punct de vedere al vegetaţiei, predominante fiind pădurile de fag, molid şi amestecate. Pădurile reprezintă locul de odihnă şi drumeţie preferate de majoritatea turiştilor veniţi aici. Pe traseele turistice străbătute în golurile alpine de către turişti, se pot admira păşunile pe care cresc plante cu flori cum sunt genţianele (care colorează peisajul cu un albastru-mov specific acestei specii de flori) sau smirdarul (care pe lângă calitatea sa de plantă medicinală, oferă turiştilor un peisaj magnific prin culoarea sa roşu puternic). Cele mai numeroase specii faunistice sunt legate de pădure. Aici trăiesc ursul, lupul, căprioara, mistreţul, veveriţa, cocoşul de munte, capra neagră (zona masivului Ţarcu). Cele mai atractive specii sunt cele care alcătuiesc fondul de vânătoare, bogat reprezentat în aceasta zonă. Amatorii de vânătoare din ţară şi străinătate sunt interesaţi de această zonă, dar nu există o bază materială suficient de dezvoltată pentru organizarea de vânători. Atât apele curgătoare, cât şi lacurile glaciare şi artificiale, reprezintă o atracţie pentru aceasta zonă. În râurile repezi, predominant, găsim păstrăvul indigen. Lacurile nou construite, odată cu amenajarea hidroelectrică Bistra - Poiana Mărului, constituie o alternativă pentru turiştii dornici de pescuit sau practicarea sporturilor nautice.
